Acvariu

   Pe langa scopul practic, de obtinere a pestelui necesar alimentatiei omului, acesta s-a indreptat inca din cele mai vechi timpuri spre fascinanta lume a adancurilor, oprindu-se cu multa atentie asupra vietuitoarelor pe care bazinele acvatice le adapostesc.

   Primele dovezi ale preocuparilor omului pentru intretinerea pestilor in spatii mai mult sau mai putin amenajate, dateaza inca din antichitate. Descoperirile arheologice efectuate in China, Egipt, Italia, Mexic, Japonia sau Franta, atesta preocupari in aceasta directie inca din cele mai vechi timpuri. Astfel, s-au gasit bazine cioplite in piatra, pereti ornamentati cu pesti care nu semanau cu cei care intrau in hrana omului, incaperi decorate cu cioplituri ce reprezentau specii de pesti si plante acvatice.

   In Europa, marturii elocvente in acest sens apar pe teritoriul de astazi al Italiei, mai precis langa Pompei, ce pot fi considerate ca precursoare ale acvariilor din zilele noastre.

   Continentul asiatic a avut un rol deosebit in dezvoltarea acvaristicii, indeosebi prin popoarele: japonez, indonezian si chinez, care au fost printre cele dintai ce au amenajat bazine speciale pentru cresterea si ingrijirea pestilor, avand din acest punct de vedere o vechime si o experienta extrem de indelungata. Acest lucru este de altfel confirmat si de numeroasele variante ale unor basme si legende, in care eroul principal este "pestisorul de aur". Chinezii au fost aceia care au reusit sa creeze varietati de caras, cunoscute si sub numele de "pestisori de aur". In secolul X, cultul carasilor rosii-portocalii s-a raspandit atat de mult, incat aproape ca nu exista casa in China in care sa nu se gaseasca pestisori de aur.

   Spaniolii, la cucerirea Mexicului, au gasit in curtea imparatului Montezuma II (1466-1520) o gradina zoologica, in care, printre altele, se gaseau si bazine destinate pestilor si plantelor marine sau de apa dulce.

   Un pas hotarator in dezvoltarea acvaristicii l-a reprezentat aparitia sticlariei si a vaselor de sticla, care au revolutionat intr-un timp extrem de scurt si extins vertiginos aceasta pasiune.

   Premergatorii acvaristicii stiintifice au fost Joseph Priestley (1733-1804) si Carl Wilhelm Scheele (1742-1786), descoperitorii oxigenului. Apoi, ceva mai tarziu, Lazzaro Spallanzani (1729-1799) si Friedrich von Humboldt (1769-1859) au studiat procesul respiratiei la plantele si animalele acvatice.

   Fondatorul acvaristicii propriu-zise este considerat Nathaniel Ward (1791-1868), care in anul 1841 a experimentat pentru prima data cresterea carasului argintiu in bazine cu plante de apa dulce. In 1850, Philip Henry Gosse (1810-1888) amenajeaza primul acvariu cu pesti marini in incinta Gradinii Zoologice din Londra.
   In tara noastra organizarea expozitiilor de pesti exotici a inceput de cateva zeci de ani, ceea ce dovedeste ca acvaristica are si la noi un trecut. In 1957 a luat fiinta acvariul public de la Constanta, care poarta numele marelui hidrobiolog Ioan Borcea (1879-1936). Un alt acvariu, "Delta Dunarii", functioneaza in cadrul muzeului din Tulcea.